Structuri mobiliere

  Constructia mobilei se realizeaza prin imbinari, inadiri si incheieturi incleiate sau asamblate cu accesorii. Cele mai numeroase constructii din lemn au la baza sistemul constructive, cep si scobitura care au forme si dimensiuni diferite. Deoarece în lucrările de dulgherie se folosesc foarte multe tipuri de îmbinări, este necesară o clasificare a lor în funcţie de mai multe criterii.

1. După rolul pe care îl au în construcţie, există variantele prezentate în continuare (fig. alaturata).

Innadirile sunt îmbinări cu ajutorul cărora se obţin piese cu lungime sau lăţime mai mare decât a materialului lemnos disponibil, corespunzătoare din punct de vedere a rezistenţei înnădirile pot fi de două feluri: - înnădiri în lungime (prelungiri), când piesele de lemn se îmbină în lungime, capăt la capăt, prin diferite metode de asamblare, pentru a se asigura lungimea necesară diferitelor elemente de construcţie;

- înnădire în lăţime, când piesele de lemn se îmbină pe cant, paralel una faţă de alta, pentru a se obţine latimile necesare elementelor de construcţie.

Solidarizările se folosesc pentru întărirea pieselor din lemn (obţi-nându-se secţiuni compuse din mai multe piese de lemn) şi sunt necesare pentru prelucrarea unor sarcini importante, acolo unde solicitările sunt foarte mari, in acest caz, piesele îmbinate sunt tot paralele, insa se suprapun.

Nodurile (sau întâlnirile) sunt îmbinări cu ajutorul cărora se obţin legăturile dintre piese. Ele pot fi de mai multe feluri:

-              colţuri, când piesele îmbinate se opresc la locul întâlnirii (pot forma un unghi de 90° sau un unghi oarecare);

-              ramificaţii, când numai una dintre piesele îmbinate se opreşte la locul îmbinării, cealaltă continuându-se in ambele sensuri;

-              încrucişări, în cazul când ambele piese se continuă în ambele

sensuri.

2. După mijloacele cu care se realizează îmbinarea, există variantele prezentate mai jos.      

                Îmbinări prin tăieturi sau etalări sunt cele mai folosite tipuri de îmbinări, în acest caz, suprafeţele pieselor care vin în contact direct se prelucrează în diferite forme, prin tăieturi, iar întărirea îmbinărilor se poate realiza cu piese auxiliare din lemn sau metal. Se întâlnesc la toate tipurile de îmbinări (înnădiri, solidarizări, noduri sau întâlniri).

Îmbinări prin piese de legaturi. Piesele de legătură pot fi din lemn sau din metal, sub formă de tije, pene, inele, lamele, eclise etc. Prin ele se transmit eforturile de la un element la altul, deoarece nu permit deplasări între elementele de lemn îmbinate.

Îmbinări prin încleiere. Piesele se îmbină prin încleierea lor cu adezivi rezistenţi la apă şi solicitări.

3. După locul de executare, îmbinările pot fi executate în ateliere sau pe şantiere. Ele pot fi executate în variantă demontabilă sau în variantă nedemontabilă (fixă).

In cazul executării imbinarilor din lemn, trebuie respectate câteva condiţii, după cum urmează;

-              slăbirea secţiunii prin chertare (tăiere), baterea cuielor, fixarea şuruburilor sau a altor accesorii trebuie să fie minimă, pentru a se asigura rezistenta necesară;

-              îmbinarea trebuie să fie uşor de executat şi de întreţinut;

-              îmbinările vor fi astfel executate (mai ales în cazul solidarizărilor), încât să se evite efectele defavorabile ale umflării şi contragerii lemnului (Atenţie la orientarea fibrelor!);

-              este important ca îmbinările să nu faciliteze apariţia mucegaiului (să nu permită stagnarea apei şi să nu împiedice aerisirea);

-              în locurile expuse umezelii, se prevăd găuri pentru scurgerea apei, care permit şi aerisirea sau uscarea naturală a pieselor îmbinate;

-              trebuie să se menţină în nod axialitatea eforturilor din bare (în caz contrar, apar forfecări);

-              se vor folosi numai îmbinări de acelaşi tip pentru transmiterea aceluiaşi efort;

-              suprafeţele de contact îmbinate trebuie să fie netede;

-              înnădirea pieselor verticale nu va depăşi o treime din lungimea totală a piesei, executându-se la partea superioară a acesteia;

-              înnădirea pieselor orizontale sau oblice trebuie să fie executată în apropierea unui reazem;

-              elementele de strângere a accesoriilor se vor monta în locuri vizibile şi accesibile, pentru a putea fi revizuite periodic, evitându-se slăbirea îmbinărilor ca urmare a contracţiilor lemnului;

-              lemnul nu trebuie să aibă umiditate prea mare la montarea în construcţie, deoarece prin uscare se contrage şi scade rezistenţa îmbinărilor;

La construcţiile din lemn importante, detaliile de execuţie (dimen¬siunile de tăiere la chertări, mărimea ecliselor, numărul şi dimensiunile cuie¬lor, buloanelor şi penelor etc.) trebuie să fie date în proiect, fiind rezultatul unor calcule de rezistentă.

Principalele tipuri de cepuri: cep drept; cep drept cu umeri rotungiti; cep drept aplicat; cep rotund aplicat; cep rotund aplicat si intreg; cep patrat; cep coada de rindunica; cep intreg-de-a intregul cu piesa; cep aplicat-este fabricat aparte chiar si din alt material; cep rotund (lungimea cepului L_c fiind aproximativ 20mm iar grosimea cepului variaza φ=0,3…0,4g; lungimea scobiturii L_s aproximativ 11…12mm).

5. Îmbinări de timplarie-înnadiri si încheieturi.

Îmbinare este asamblarea rigida a elementelor component ale unui sistem tehnic. Dupa sistemul de consolidare imbinarile pot fi: -nedemontabile, fara accesorii, incleiate; 

 -demontabile, consolidate cu accesorii.

Dupa forma suprafetelor imbinarii sunt:

1)imbinari la 90⁰;

2)imbinari la 45⁰;

3)imbinari in lungime.

Înnădirile se practica pentru imbinarea panourilor din lemn masiv sau PAL. Cu orice imbinare in lemn trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 1)asigurarea repartizarii uniforme a eforturilor in toate elementele componente ale structurii;

Sisteme de construcţie a mobilei.

Mobila se poate executa în două sisteme de construcţie: din cutii şi din cadre de lemn (schelete).

1. Sistemul de construcţie a mobilei din cutii- cutia este un corp geo­metric regulat, format din 5 sau 6 panouri ca, de exemplu, dulapul de haine, bufetul etc. Cutia poate fi construită din panouri sau din rame placate. Panourile se confecţionează din panel, PAL, sau din plăci celu­lare şi se pot furnirui. Canturile panourilor se protejează cu borduri de cherestea (masive), din furnire, din materiale plastice sau din metal. Panourile pline se pot asamb­la prin îmbinarea directa sau prin îmbinarea bordurilor, ale-zenelor şi a profilelor. Un exemplu de mobilier din panouri pline este dulapul (fig. ), care se poate executa în construcţie fixă sau demontabi-lă. Principalele panouri ale unui dulap sînt uşile (1), pereţii late­rali (2, 3) şi interiori (4), panoul spate (5), tavan (6) şi fund (7). Pen­tru uşi se folosesc plăci din pa­nel sau din PAL, în grosime de 16 şi 19 mm. Pe marginile pa­noului se aplică borduri de protecţie. Pereţii laterali, tava­nul, fundul, spatele alcătuiesc cutia mobilei, care se sprijină pe un cadru (8) cu patru picioa­re (9). Pereţilor laterali li se aplică borduri pe canturile din faţă şi dinspate. Montarea acestor pereţi se face prin asamblare cu cepuri rotunde aplicate şi cu şuruburi demontabile. Panourile din PAL pentru uşi şi pentru pereţi laterali sînt furniruite pe o parte sau pe ambele feţe, în funcţie de condiţiile calitative solicitate de produsul finit. Panoul de spate se poate executa din placaj sau din PFL şi se fixează cu şuruburi metalice în faltul pereţilor tavanului şi al soclului. Tavanul şi fundul se pot executa din panouri PAL sau din rame placate. Dulapul cu o astfel de construcţie are pereţii laterali alcătuiţi din rame avînd longeroanele şi traversele de cherestea şi răşinoase placate pe ambele feţe cu PFL melaminat sau emailat. Placa inferioară se exe­cută sub formă de panou de PAL sau ramă din cherestea placată pe faţa interioară cu placaj de fag sau PFL dur, iar pe faţa superioară cu PFL emailat. Compartimentarea interioară se face prin sertare (10) şi prin po­liţe (11). Toate canturile panourilor se protejează cu fîşii din furnir, din HDS sau din PCV. Asamblarea părţilor componente ale dulapului se face cu cepuri ro­tunde aplicate, cu şuruburi metalice şi cu şuruburi demontabile. Sistemul de construcţie din cadre de lemn (schelet). Acest sistem se întrebuinţează la construcţia scaunelor, a fotoliilor, a canapelelor, a me­selor etc. Cadrele se pot executa din cherestea sau din lemn stratificat. Scaunul tîmplăresc foloseşte repere simple şi repere complexe îmbinate între ele. Reperele componente ale scaunelor sînt: picioarele din faţă şi din spate, legăturile picioarelor, spătarul şi şezutul.                           

Şezutul scaunelor se poate realiza din placaj sau poate fi tapiţat. Asamblarea reperelor se face cu diferite materiale de legătură, prin şuruburi metalice pentru lemn sau şuruburi cu piuliţă. Produsele realizate prin stratificare folosesc ca repere obţinute din lemn prin încleiere şi presare.Se pot folosi ca materii prime: furnirele tehnice, placajele subţiri, plăcile din aşchii de lemn, hîrtia melaminată în amestec cu pînză, plă­cile din fibră de lemn etc. Din categoria produselor integral stratificat-mulate fac parte scaunele. Reperele stratificate-mulate sînt folosite în prezent deoarece reali­zează produse estetice, economice, rezistente şi permit organizarea pro­ducţiei în flux. Mobila curbată aparţine mobilei pe schelet, însă reperele componente au forme curbe obţinute prin plastifierea şi prin curbarea lemnului.