Protectia muncii

Masuri privind sanitaria industriala.

Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii mediului extern, ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie.

În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producţie la  necesităţile sale, iar mediul de producţie acţionează într-un mod sau altul asupra lucrărilor.

Acţiunea mediului de producţie asupra organismului omului este condiţionată de factorii fizici, chimici, biologici şi psiho-fiziologici. Acţiunea factorilor enumeraţi asupra omului este condiţionată de caracterul activităţii de muncă, alimentaţie, condiţiilor de menaj.

Pentru asigurarea condiţiilor sănătoase de muncă proiectul prevede următoarele măsuri:

     toţi muncitorii vor fi asiguraţi cu încăperi sanitaro-igienice în conformitate cu normele de ramură, reeşind din numărul maximal de lucrători în cel mai numeros schimb de lucru;

     la executarea lucrărilor în încăperi închise se vor crea condiţii microclimatice în conformitate cu cerinţele normelor sanitare prin amenajarea sistemelor sau surselor de încălzire şi a sistemelor de ventilaţie naturală şi mecanică;

     iluminatul locuitorilor de muncă se va organiza astfel ca să asigure nivelul de iluminare prevăzut de SNIP II-4-79 „Iluminatul natural şi artificial”. În locurile cu pericol deosebit de electrocutare iluminatul artificial va fi organizat de la surse alimentate cu o tensiune U12V;

     angajaţii care vor executa lucrări cu formarea şi răspândirea în mediu a prafului vor utiliza mijloace de protecţie individuală în conformitate cu regulile de securitate: respiratoare, ochilor de protecţie, costume antipraf, etc;

     la executarea lucrărilor în încăperea cu zgomot cu sporit sau imediat apropiere a utilajului zgomotos, muncitorii vor fi dotaţi cu mijloace individuale de protecţie: antifoane, căşti antizgomot, iar durata de întrerupere în aceste condiţii nu va dura mai mult de 30 minute;

     utilajul vibro acustic se va amplasa pe fundaţii masive, izolate de construcţiile portante, şi comunicaţiile inginereşti;

     muncitorii care execută lucrările cu scule vibro acustice acţionate electric sau pneumatic vor folosi mănuşi ce amortizează vibraţia;

     pentru reducerea vibraţiei generale la locul de muncă, utilajele, generatoare a acestei noxe vor fi amplasate pe amortizatoare sub formă de arcuri sau perne din materiale cu frecare internă mare (cauciuc poros, pâslă, plută etc., materiale elastice).

Măsuri întreprinse pentru crearea condiţiilor optime, admisibile de lucru.

În asemenea cazuri pot fi luate următoarele măsuri de protecţie:

• ventilarea;
• condiţionarea aerului;
• mecanizarea şi automatizarea proceselor tehnologice;
• dirijarea de la distanţă;
• termoizolarea;
• ecranarea;
• încălzirea încăperilor;
• optimizarea timpului de muncă şi odihnă;
• folosirea mijloacelor de protecţie individuală;
• aprovizionarea cu apă salină.

Metode de combatere ale vibraţiilor maşinilor

Elaborarea măsurilor de combatere a vibraţiilor trebuie înfăptuită în acelaş timp cu soluţionarea problemelor de bază a ramurii constructoare de maşini. Aplicarea dirijării de la distanţă cu secţii şi sectoarele de producţie va permite rezolvarea completă  a problemei protecţiei de vibraţii.

În procesele neautomatizate sunt folosite următoarele metode de combatere a vibraţiilor: în calea de răspândire, în sursa de apariţie, micşorarea influenţei negative a vibraţiilor asupra muncitorilor datorită organiză corespunzătoare de muncă, precum şi prin folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi a măsurilor profilactic-curative.

Metode de combatere a vibraţiilor se bazează pe analiza ecuaţiilor ce descriu oscilaţiile maşinilor şi agregatelor în condiţii de lucru.  

La executarea cinematică a vibraţiilor sunt folosite următoarele metode de combatere, care micşorează vibraţia prin acţiune asupra sursei de exercitare:

• schimbarea elementelor constructive ale maşinilor şi articolelor de construcţie;
• micşorarea neregularităţilor profilului căii maşinilor autopropulsate şi de transport;
• ridicarea capacităţii de nivelare a elemetelor de sprijin ale maşinilor autopropulsate şi de transport.

   Amortizarea vibraţiilor poate fi realizată prin folosirea materialelor compoziţionale , în particular, a materialelor dublu stratificate de tipul oţel-aluminiu, oţel-cupru.

Din punct de vedere al reducerii vibraţiilor mai prioritară este folosirea în calitate de materiale constructive a maselor plastice, lemnului, cauciucului. Bine amortizează oscilaţiile materialele lubrifiante. În timpul lucrului cu instrumente mecanizate de mână, electrice sau pneumatice sunt folosite mijloace de protecţie individuală a mâinilor de acţiune negativă a vibraţiilor. La ele se referă mănuşele de diferite modele, precum şi căptuşelile, garniturile, lamele de vibroprotecţie asigurate cu dispozitive de fixare la mâini.

Cînd se lucrează cu utilaj vibratorii, se recomandă de a include în ciclul de muncă operaţii tehnologice ce nu sînt legate de acţiunea vibraţiilor.                             

Cerinţe sanitaro-igienice faţă de sisteme de ventilare

1. Sisteme de ventilaţie trebuie să fie calculate corect. Volumul de aer trebuie să fie suficient pentru eliminarea surplusurilor de căldură, umezeală şi a substanţelor nocive;
2. Volumul de aer aspirat L_a în încăpere trebuie să corespundă volumului de aer eliminat L_el.
3. Sisteme de ventilare trebuie să fie plasate în aşa mod ca eliminare să fie executată din locuri cu degajări sporite, iar aspirarea aerului curat - în locuri cu concentraţii minime. Dacă această se referă la surplusuri de căldură, atunci aspirare să se execute la podea, iar eliminarea de sub tavanul încăperii.
4. Sisteme de ventilare nu trebuie să provoace suprarăcirea sau supraîncălzirea angajaţilor;
5. Sisteme de ventilaţie trebuie să asigure electro - securitatea de incendiu şi de explozie.

Cerinţe faţă de iluminatul de producţie

Informaţia de bază privind lumea înconjurătoare omul o are datorită analizatorului vizual.

Capacitatea înaltă lucrului vizual şi productivitatea muncii sunt strâns legate de iluminatul raţional al locurilor de muncă. Pentru analizatorul vizual diversitatea lumii înconjurătoare este reprezentată de deosebirile lucrărilor şi obiectelor, caracterizate de dimensiuni, culoare, contrast cu fondul şi distanţa de la ochi.

Cerinţele faţă de iluminatul de producţie, indiferent de sursa de lumină, constau în următoarele:

1.  suficienţa iluminatului - adică iluminarea obiectelor cercetate trebuie să asigure condiţii confortabile pentru capacitatea de lucru;
2.  uniformitate iluminatului - adică iluminarea în încăperile industriale trebuie să fie uniformă în timp şi în spaţiu cu scopul ca obiectele şi lucrările ce au capacitate de refracţie diferită.

Există trei tipuri de iluminat de producţie-natural (creat de lumina directă şi reflectată a cerului), artificial (când sunt folosite doar surse artificiale de lumină), şi combinat (când iluminatul natural neîndestulător  este completat de cel artificial).

Iluminatul natural poate fi lateral, prin ferestre în pereţii exteriori; superior, prin lucarne de diferite tipuri şi construcţii şi combinat, prin ferestre şi lucarne.

Cerinţele de bază faţă de iluminatul de producţie:

1. Iluminatul la locuri de muncă trebuie să corespundă lucrului vizual, care este determinat de următorii parametri: obiectul de distingere; fondul valorile căruia se află între limite 0,02..0,95.
2. Este necesară asigurarea unei uniformităţi îndestulătoare a luminaţiei pe suprafaţa de lucru, precum şi în limitele spaţiului înconjurător.
3. Pe suprafaţa de lucru nu se admit umbre puternice.
4. Valoarea iluminării trebuie să fie constantă în timp.
5. E necesar de a alege direcţia optimă a fluxului de lumină.
6. E necesar de a alege componenţa spectrală a luminii.
7. Toate elementele instalaţiilor de iluminat trebuie să fie asigurate prin legarea la pământ sau la firul nul, limitarea tensiuni alimentarea instalaţiilor trebuie să fie până la 42, 36, 24 şi 12V.

Normarea iluminatului natural este caracterizat de faptul, că iluminarea creată de el se schimbă în limite extrem de largi. Aceste schimbări sunt condiţionate de perioada zilei, anului, caracterul nebulozităţii şi proprietăţile reflectoare ale scoarţei terestre. De acea, iluminatul natural cantitativ nu poate fi dat prin valoarea iluminării.

Normarea iluminatului artificial se efectuează în conformitate cu NRC (SNIP) II-4-79. iluminatul artificial este apreciat după iluminarea suprafeţei date. La aprecierea iluminatului se ia în consideraţie caracterul lucrului vizual, contrastul obiectului cu fondul, fondul şi sistemul de iluminat.

Cerinţe ergonomice faţă de organizarea şi construcţia locurilor de muncă

Locul de muncă trebuie să fie acomodat pentru o muncă concretă şi pentru muncitori de o anumită calificare cu considerarea particularităţilor antropometrice, fizice şi psihice ale lor.

La construirea locurilor de muncă se vor respecta următoarele condiţii de bază: prezenţa spaţiului suficient pentru executarea mişcărilor de lucru la executarea muncii, conducerea sau deservirea maşinii; asigurarea suficientă a legăturilor fizice, vizuale şi auditive dintre muncitor şi utilaj.

La organizarea, construirea şi amplasarea locurilor de muncă trebuie prevăzute măsuri care preîntâmpină sau reduc oboseala precoce a muncitorului. De asemenea este necesar de prevăzut la locuri de muncă: alegerea pozei raţionale de lucru, amplasarea raţională a panourilor indicatoare şi a organelor de dirijare; asigurarea câmpului de vedere optim a elementelor locului  de muncă.

La amplasarea elementelor locului de muncă şi determinarea dimensiunii lor se va ţin cont de  indicii antropometrici, statici şi dinamici şi de posibilitatea reglării a lor în dependenţă de diferite grupe de populaţie pentru care locul de muncă este destinat.

Protecția contra incendiilor

Cunoscându-se cauzele reale  ale incendiilor  se pot lua cele mai eficiente  măsuri de prevenire  şi stingere  a incendiilor la toate etapele de prelucrare şi fabricare .

                În hală , la etapele de recepţie  a lemnului  principalii factori de izbucnire a incendiilor reprezintă :

• Focurile deschise , sub formă de flăcări  sau ţigări nestinse .
• Corpurile încălzite sau supraîncălzite ( conducte termice, radiatoare , ) şi radiaţiile  reprezintă pericol de incendiu
• Scurt circuitul electric , incendiile de acest tip  sunt cauzate  acolo unde utilajele şi aparatele electrice se suprasolicită , sau se folosesc instalaţii improvizate

Pentru acesta nu se vor folosi  dispozitive vechi sau macarale neechipate  corespunzător.         La etapele  de prelucrare a lemnului  factorii principali de provocare a incendiilor  sunt acei factori de risc  care datorită  intrării în contact cu rumeguşul sau praful de lemn  cu particule minuscule  pot isca incendii :

• Scânteile şi arcele  electrice ce apar în sectoarele de finisare în care se găsesc  amestecuri de gaze ,  vapori sau prafuri  combustibile .
• Scurt circuitul  electric
• Scânteile mecanice
• Praful de lemn  de pe conductele termice încălzit timp îndelungat la temperatura de 100⁰C  se carbonizează după care se  autoaprinde , în contactul cu aerul atmosferic.

Cel mai mare pericol de explozie îl reprezintă praful de lemn, făina de lemn, făina de plută şi praful de la materialele de finisare. În sectoarele de finisare , lacurile rămase  în cabinele  de pulverizare  au tendinţa  de autoaprindere . Reacţiile chimice  se numără şi ele  printre factorii de provocare a incendiilor . Reacţii ci degajări mari de căldură ( acetona cu aer  sau perhidrol, acid sulfuric, cu colorant de potasiu, etc). Pentru evitarea apariţie scânteilor se vor înlătura eventualele corpuri metalice  sau pietre  care ar putea  provoca scântei,  înlăturarea pânzelor tăietoare care sunt uzate. În încăperi cu pericole de explozie pardoselele  trebuie executate  din materiale care nu dau  naştere la scântei atunci când sunt lovite de barele  de oţel .               Protejarea exploziilor şi evitarea lor se foloseşte instalaţia de înăbuşirea a exploziilor. Ventilarea înlătură posibilitatea  formării amestecurilor explozive . Pentru prevenirea aprinderii  de la trăsnet  se vor instala paratrăsnete .

                Întreprinderile şi fiecare fabrică de prelucrare a lemnului se vor asigura  cu toate mijloacele  şi instalaţiile  de prevenire  şi stingere a incendiilor .

Măsuri privind profilaxia antiincendiară

Pentru evitarea izbucnirii incendiilor pe parcursul executării lucrărilor de terasament, sudare în construcţie, e necesar:

• de organizat şantierul conform cerinţelor proiectului de execuţie a lucrărilor (PEL);
• de instruit muncitori la locurile de muncă, demonstrând cazuri de izbucnire a incendiilor posibile;
• de amenajat locurile de muncă ale sudărilor cu complexe antiincendiare;
• de păstrat curăţenia la blocurile de muncă şi nu trebuie de acumulat lângă locurile de muncă materiale inflamabile.

  Securitatea obiectului împotriva incendiului se asigura prin:

• printr-un sistem de preîntâmpinare a incendiului
• printr-un sistem de protecţie împotriva incendiului  care costă din dulapuri antiincendiare unde se află nisip, o lopată şi o căldare cu fundul ascuţit ;
• prin măsuri tehnico-organizatorice adică toţi sunt instruiţi cum sase comporte şi ce să facă în caz de incendiu .

Factorii periculoşi a incendiului  care influienţează asupra oamenilor  sunt următorii :

• focul deschis şi scânteile, fumul;
• temperatura înaltă a mediului înconjurător;
• concentraţia scăzută de oxigen;
• prăbuşirea părţilor clădirii, instalaţiilor.

Preîntâmpinarea incendiilor se asigură prin:

• prevenirea formării mediului combustibilului;
• prevenirea formării sau includerii în mediul de combustibil a surselor de aprindere.

      Pentru a nu forma mediul combustibil trebuie:

• de folosit la maxim materialele greu combustibil şi necombustibile
• de a limita utilizarea substanţei inflamabile şi utiliza cele mai nepericuloase procedee de amplasare şi păstrare
• de a menţine mediul de vapori şi gaze în afara zonei de aprindere
• de a automatiza şi mecaniza la maximum procesele tehnologice ce ţin de  folosirea substanţei combustibile ;
• de a instala utilajul cu pericol de incendiu în încăperi izolate sau pe tern deschis ;
• de a utiliza ambalaje ermetice pentru substanţe combustibile
• de a folosi dispozitive de protecţie la utilajul de producţie în care se manipulează substanţele combustibile pentru cazurile de defectări sau avari;
• folosirea încăperilor şi cabinelor bine izolate de mediul înconjurător.

Prevenirea formării în mediu combustibil a surselor de aprindere trebuie să se asigure prin:

• folosirea maşinilor şi mecanismelor la exploatarea cărora nu se formează surse de aprindere;
• folosirea utilajului electric în corespundere cu cerinţele regulilor de construcţie a instalaţiilor electrice;
• folosirea în construcţie a mijloacelor  cu acţiune rapidă de deconectare a posibilelor surse de aprindere ;
• amenajarea protecţiei contra fuljerului a clădirilor, instalaţiilor şi utilajului;
• executarea regulilor stabilite privind securitatea incendiilor.

 Faţa de sistemul de protecţie împotriva incendiilor sînt înaintate următoarele cerinţe:

• folosirea mijloacelor de stingere a incendiilor şi tipurilor de tehnică împotriva incendiilor respective;
• folosirea instalaţiilor automate de semnalizare a incendiilor;
• instalaţii şi dispozitive ce asigură limitarea propagării incendiilor;
• folosirea sistemelor de protecţie antifum.

  Sistemul de protecţie antifum trebuie să asigure protecţia căilor de evacuare de fum, temperaturile înalte şi produsele toxice ale arderii atâta timp, cît este necesar pentru evacuarea sau protecţia colectivă a oamenilor.

 În timpul funcţionării întreprinderii toţi colaboratorii sînt instruiţi referitor regulilor de securitate împotriva incendiilor, se folosesc mijloace demonstrative de agitaţie privind asigurarea securităţii împotriva incendiilor.

 Responsabilitatea pentru de securitatea împotriva incendiilor a obiectului o poartă şeful obiectului sau alte persoane oficiale, numite prin ordin de către conducerea unităţii. Aceste persoane sunt obligate:

                  să cunoască proprietăţile incendiare a materialelor şi substanţelor care se folosesc sau se păstrează pe sectorul încredinţat ,să nu admită încălcarea regulilor de păstrare;

                  să urmărească starea de funcţionare a tuturor sistemelor ţi instalaţiilor , să ia măsuri de înlăturare a neajunsurilor depistate;

                  să explice angajaţilor instrucţiunile şi regulile securităţii împotriva incendiilor care sînt în vigoare la obiectivul dat .

Vaporii tuturor lichidelor inflamabile sînt mai grei ca aerul şi se acumulează, de regulă, în zonele de jos ale încăperilor. Viteza de ardere a lichidelor este o mărime instabilă şi depinde de temperatura de fierbere şi aprindere a lichidului. Prafurile prezintă un pericol de incendiu sporit , deoarece posedă toate proprietăţile incendiare ale materialelor solide. Valorile limitelor concentraţiilor explozive ale amestecurilor praf-aer depind nu numai de componenţa chimică , dar şi de meditate şi dispersitate.

Mijloace primare de stingere a incendiilor

Pentru lichidarea focarelor de incendiu la faza iniţială cu forţele angajaţilor, toate încăperile de producţie, auxiliare, depozitele, instalaţiile exterioare, precum şi sectoarele cu pericol de incendiu trebuie să fie asigurate cu mijloace primare de stingere a incendiilor, inventar şi scule pompiereşti în conformitate cu cerinţele normelor în vigoare.  

Mijloacele primare de stingere a incendiilor sânt: hidraţii de incendiu anteriori, stingătoarele de mână, butoaiele de apă, pompe de mână, bazine de nisip, învelitoarele de asbest sau prelată, inventarul şi sculele pompiereşti de mână (căldări, topoare, lopeţi, târnăcoape, căngi, standuri şi panouri pompiereşti, etc.).

Protecţia oamenilor în caz de incendiu.

Factorii de bază sub acţiunea cărora au loc accidentele, otrăvirile, moartea oamenilor, precum şi pagubele materiale sunt: focul deschis, scânteile, iradierea tehnică, temperatura sporită a mediului, produsele toxice ale arderii, fumul, insuficienţa de oxigen, prăbuşirea construcţiilor şi instalaţiilor, explozia construcţiilor şi instalaţiilor.

Securitatea oamenilor în caz de incendiu se asigură prin:

• măsuri constructive de amenajare a căilor de evacuare;
• măsuri îndreptate spre limitarea extinderii incendiului şi a obiectelor şi produselor de ardere;
• elaborarea planului de evacuare;
• elaborarea planului de evacuare a oamenilor, instruirea personalului privind regulile de securitate contra incendiului, în deosebi comportarea în caz de incendiu;
• organizarea evacuării la timp a oamenilor prin folosirea mijloacelor colective şi individual de protecţie precum şi proiectarea la timp a mijloacelor de protecţie ante-fum;
• menţinerea în ordine a utilajului special ce favorizează evacuarea cu succes a personalului în caz de incendiu sau situaţii de avarii;
• limitarea folosirii materialelor capabile să răspândească repedea arderea pe suprafaţa pentru făţuirea încăperilor prin care trec căile de evacuare;
• stabilirea unui control sistematic din partea administraţiei asupra păstrării şi circulaţiei de materiale şi substanţe combustibile şi explozibile, respectarea măsurilor de securitate la executarea lucrărilor cu foc deschis. Pentru evacuarea la timp a persoanelor se stabilesc numărul necesar şi dimensiunile căilor de evacuare ce asigură posibilitatea deplasării libere a oamenilor pe căile de evacuare, se organizează în caz de necesitate dirijarea mişcării oamenilor pe aceste căi.

Protecţia muncii este un sistem de măsuri şi mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care acţionează în baza actelor legislative şi normative şi care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a acestuia în procesul de muncă.

Protecţia muncii ocupă un loc important în politica economică şi socială a statului, aceasta constituind o parte integrantă a planurilor din dezvoltarea economică şi socială a ţării. Sarcinile protecţiei muncii sunt concretizate şi detaliate în programele complexe de ocrotire a muncii şi de activităţi sanitar-curative. Dezvoltarea de mai departe a protecţiei muncii este îndreptată spre crearea unor condiţii mai favorabile pentru o muncă înalt efectivă, ameliorarea condiţiilor sanitar-igienice şi tehnice de securitate, ridicarea nivelului culturii de producţie. Sistemul bine chibzuit de protecţie a muncii este unul dintre cele mai importante condiţii de rezolvare cu succes a problemelor de intensificare a producţiei pe baza sporirii asigurării energetice şi electrificării sferei de producţie, aplicării largi a unor tehnologii principial noi, perfecţionării uneltelor de muncă şi proceselor de producţie, ridicării nivelului de mecanizare, automatizare şi robotizarea sferei de producţie. Acest sistem prevede activităţi îndreptate spre micşorarea bruscă sau prevenirea acţiunii asupra omului a factorilor nocivi cauzaţi de funcţionarea utilajului tehnologic, spre ocrotirea mediului ambiant.

Măsuri de protecţie a muncii la maşinile de prelucrat lemn

Instalaţiile şi maşinile cu care se prelucrează lemnul se caracterizează prin scule tăietoare (cuţite, pinze, lanţuri) cu dimensiuni şi viteze de tăiere sau turaţii foarte mari.

Pentru prevenirea accidentelor la aceste maşini (tăieri, leziuni), este necesar să se folosească dispozitivele adecvate de protecţie.

Inainte de a incepe lucrul, operatorul este obligat să treacă un instructaj introductiv referitor la chestiunile de ordin general ale tehnicii securităţii muncii la intreprindere şi un instructaj iniţial de reguli ale tehnicii securităţii la locul de muncă.

In afară de aceasta,  muncitorii trebuie sa treacă periodic, o data la trei luni, instructaj de producţie repetat, referitor la tehnica securităţii. Rezulatele instructajului cu nota cunoştinţelor in domeniul tehnicii securităţii se inscriu intr-un jurnal special.

Muncitorului i se inmineaza o instruire referitoare la regulile tehnicii securităţii, elaborate la intreprindere.

Inainte de a incepe lucrul pe maşină, se studiază indrumarul de exploatare a maşinii şi indrumarul de exploatare a sculelor aşchietoare şi aparatelor de măsurat.

O primă măsură a cărei aplicare aduce un aport deosebit la indeplinirea sarcinilor de producţie, cu eforturi fizice reduse pentru muncitori şi contribuie la prevenirea unor accidente de muncă in fabricile de prelucrare a lemnului, este organizarea locului de muncă.

La locul de muncă al lucrătorului din industria lemnului nu trebuie să se găsească niciun obiect de prisos, care să-l stinjenească in executarea diferitor mişcări şi minuiri legate de munca sa productivă.

Platformele, cărucioarele sau containerele cu piese brute trebuie aşezate in partea dreaptă a muncitorului, iar cele cu piese prelucrate – in partea stingă. Această aşezare ii va da posibilitate muncitorului să simplifice şi să reducă numărul mişcărilor sale.

Reglarea şi ajustarea utilajului se execută numai atunci cind  intrerupătorul de intrare este deconectat. In timpul lucrului, lingă maşină intr-un loc vizibil se agaţă o tabliţă, purtind inscripţia  ,,lucrări de reglare”.

Toate elementele metalice ale maşinii se leagă la pamint.

Inainte de inceputul lucrului, se pune in ordine imbrăcămintea de lucru : capetele miinicilor se incheie sau se leagă, capetele halatului se string, părul se acoperă.

Se interzice blocarea cu deşeuri şi piese prelucrate a locurilor de muncă şi de acces la maşină, la mecanisme şi la aparatajul electric.

Locul de lucru trebuie pregătit conform cerinţelor tehnologiei executării operaţiilor.

Se interzice avansarea in maşină a pieselor ale căror dimensiuni sint mai mari sau mai mici decit cele prevăzute de procesul tehnologic.

Nu este indicat de a da sau de a lua nişte obiecte oarecare peste maşina in funcţiune.

In timpul funcţionării maşinii nu se permite deschiderea sau indepărtarea dispozitivelor de protecţie, stringerea şuruburilor, piuliţelor.

La executarea lucrului pe maşinile care produc zgomot de un nivel ridicat, se folosesc mijloace individuale de protecţie contra zgomotului.

Nu se recomandă impingerea in maşină cu mina sau cu obiecte de metal a pieselor de prelucrat.

Se interzice măsurarea piesei de prelucrat pe maşina in funcţiune.

La apariţia vibraţiilor, maşina se deconectează, se verifică fiabilitatea fixării sculei şi calitatea echilibrării acesteia.

Scoaterea curelelor de pe roţi de curea sau aşezarea lor pe roţi, deschiderea dispozitivelor de protecţie a sculei se execută numai după oprirea totală a elementelor rotative.

Este interzisă folosirea pilelor, răzutitoarelor şi a altor scule care nu au minere de lemn sau a carora minere sint defectate. Suprafaţa  minerelor trebuie să fie netedă, şlefuită uniform, fără crăpături sau aşchieri.

Muncitorul trebuie să cunoască şi să respecte cu stricteţe regulile tehnicii securităţii la executarea lucrului cu dispozitive de agaţare şi ridicare.

Se interzice staţionarea in zona de acţiune a incărcătorului automat şi in locurile deasupra cărora se deplasează incărcături.